Shambala: Taramul inteleptilor

 

Shambala, tărâmul Celor care Veghează. SHAMBALA - înţelepciune şi spiritualitate. O nouă călătorie, în adâncurile Pământului

Despre Shambala, tărâmul acelor fiinţe de lumină care au ajuns la un înalt nivel de conştiinţă şi spiritualitate, şi care veghează la evoluţia umanităţii, s-au scris multe articole, cărţi, tratate…

Misterul continuă însă să planeze asupra celor mai multe aspecte legate de această lume magică, ce ar putea constitui un ţel al evoluţiei lumii în care trăim aici, pe pământ. Există unele revelaţii şi dezvăluiri legate de Shambala, aparţinând unor maeştri, fiinţe iluminate sau unor călăuze spirituale, care relatează locuitorilor planetei noastre aspecte din viaţa şi preocupările fiinţelor care populează acel tărâm al înţelepţilor.

 O asemenea mărturie îi aparţine lui Thoth, renumitul preot – rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic, după scufundarea Atlantidei. Iată ce ne dezvăluie Thoth:

”Poate aţi auzit despre Shambala. Unii spun că este un loc mistic, ca Atlantida, dar eu vă pot asigura că aceasta EXISTĂ cu adevărat. Este un tărâm al FRUMUSEŢII ŞI PĂCII. Acest tărâm există în atmosfera Pământului şi are porţi în majoritatea oraşelor şi ţărilor. Când aceste porţi sunt deschise, câţiva pot pătrunde în ţinuturile minunate ale Shambalei. Dar ea se găseşte întrepătrunsă cu planul Pământului, într-o dimensiune imediat superioară. Voi, ca fiinţe umane, puteţi avea ACCES la energiile Shambalei, chiar din propria voastră locuinţă. Când un om obţine vindecarea, iar sufletul şi spiritul său ating un nivel mai înalt, compatibil cu vibraţia Shambalei, se creează posibilitatea accesului acelei persoane în acest ţinut mirific, unde poate vedea diferite forme de relief, dar şi fiinţe, inclusiv fiinţe umane. Accesul în Shambala se poate face în starea de relaxare, meditaţie şi contemplaţie profunda.

În câmpul auric al unor fiinţe umane poate exista implementat un cod de acces în acest tărâm mirific, Shambala. Odată ce acest cod a fost implementat în aura cuiva, vechii ghizi spirituali (îngerii) vor fi înlocuiti cu alţii. O situatie posibilă permite sa rămână doar ghizii colectivităţii din care acea entitate face parte; poate fi alocat şi un supraveghetor spiritual, care va reprezenta mijlocitorul de contact între toţi ghizii care lucrează cu voi. Acest supervizor rămâne, în timp ce noii ghizi shambalieni vor prelua sistemul vostru de ghidare.

Faza următoare este stabilirea conexiunii fiinţei voastre cu noii voştri ghizi. Când energia voastră se va alinia cu cea a ghizilor din Shambala, lucruri şi evenimente uimitoare vor începe să se petreacă în viaţa voastră. Mai întâi, ei vor face o evaluare a capacităţilor voastre, pentru a face completările care se impun în vederea lucrului cu fiinţa voastră. Veţi avea un fel de vise foarte clare, pe care ar fi bine dacă vi le-aţi nota într-un jurnal unde să faceţi şi referiri la trăirile voastre în timpul meditaţiilor, pentru a putea face corelaţii şi interpretări corecte. Când procesul de alocare a ghizilor şi de ‘’dotare’’a fiinţei cu ceea ce a fost necesar s-a încheiat, porţile Shambalei vă pot fi deschise.

Comunicarea între voi şi ghizi se face, de obicei, prin imagini localizate, ca punct de percepţie, între sprâncene (la nivelul proiecţiei lui Ajna chakra). Conţinutul imaginilor depinde de gândul sau conversaţia avută. Sfatul meu este să priviţi ca la televizor, o deschidere a unei dimensiuni care vă ajuta să asimilaţi sau să întărească o conversaţie pe care o aveţi. Poate fi o imagine care vă ghidează, pentru a vă ajuta să controlaţi direcţia gândurilor voastre. Poate fi un simbol al protecţiei sau o prezenţă care vă arată că sunteţi pe drumul cel bun. Poate fi o atenţionare sau ceva ce trebuie să luaţi în considerare.

Cel mai important lucru este că aceasta este o LEGĂTURĂ DIRECTĂ cu Shambala, un pas în primirea unei cantităţi mai mari de magic în viaţa voastră. Veţi înţelege că sunteţi asistaţi şi că există un ajutor pentru voi în fiecare zonă a vieţii voastre cotidiene. Iniţial, imaginile vor apărea destul de neclare şi prost conturate, dar după un timp de experimentare, totul va începe să fie clar şi în culori naturale (nu numai alb/negru).
 În timpul meditaţiilor, vă veţi percepe într-un hol spaţios în care fiinţe de lumină cu staturi impresionante vă vor fi în preajmă.

Nu încercaţi să controlaţi mental întâlnirea, urmaţi ceea ce doresc ele să vă arate, cu calm şi iubire. La revenire, notaţi-vă în jurnal ceea ce aţi văzut şi simţit. Nu trebuie să locuiţi în Shambala pentru a accesa energiile sau experienţele de acolo. Cei care se înalţă până în acest tărâm, o fac cu un scop anume şi el vizează, de obicei, aducerea energiilor Shambalei către planurile tridimensionale ale Pământului, pentru a creşte nivelul vibraţional al planetei către dimensiunile 5 şi 6.

Amintiţi-vă că, în timp ce Pământul este tridimensional, voi puteţi accesa alte dimensiuni, prin propria voastră creştere şi experienţă, şi totuşi păstrându-vă natura fizică. Reamintim că zona cvadridimensională este una de tranziţie la cea cu cinci dimensiuni, şi este caracterizată prin haos, un fel de dezordine ordonată şi inevitabilă a planurilor astrale. Cea de a 5-a dimensiune este prima din şirul dimensiunilor înalte, începutul planurilor cauzale. În cea de a 6-a începeţi procesul de elevare şi introducere a propriei voastre conştiinţe mai înalte în corpurile voastre aurice, corpurile de lumină şi corpul fizic.

 Fiecare experienţă pe care o aveţi în viaţă vă conduce către conştiinţa Sinelui vostru Divin. Pentru aceasta, trebuie să exploraţi toate aspectele Sinelui vostru. Contactul şi accesul în tărâmul Shambalei vă va ajuta să vă eliberaţi de karma acumulată în trecut şi să faceţi saltul în următorul stadiu al evoluţiei voastre.
Veghindu-vă întotdeauna, Toth »
Sursa: http://www.justchannelings.com

SHAMBALA

Un cataclism planetar i-a obligat pe reprezentantii unei civilizatii stravechi sa se refugieze intr-o lume subterana. Locuitorii ei detin controlul puterii la suprafata globului si imping omenirea spre Apocalipsa.

Posibilitatea existentei unui taram misterios a constituit din cele mai vechi timpuri un subiect deosebit de fascinant. Una din lucrarile de referinta ce abordeaza acest subiect apartine lui Edward Lytton, autor al cartii “Ultimele zile ale orasului Pompei”. Acesta descrie in cartea sa, Rasa viitoare, o lume subpamanteana locuita de o rasa superioara, vrill-ya, care planuia sa cucereasca lumea de sus.

Pe aceeasi linie, Rene Guenon aminteste in scrierile sale de un mit in care se afirma ca, in urma unui cataclism planetar, ultimii reprezentanti ai unei civilizatii avansate, dezvoltata pe teritoriul ocupat de actualul Podis Gobi, s-au refugiat intr-un imens sistem de caverne sapat in profunzimile lantului himalayan. Acolo, ei s-au separat in doua grupuri, fiecare stabilindu-si un centru material si spiritual propriu: in Agartha se afla Cetatea binelui, a contemplarii si neamestecului in evolutia lumii de la suprafata si in Shambhala, Cetatea puterii, membrii ei isi concentreaza eforturile in directia dirijarii si grabirii omenirii spre Apocalipsa.

Alte interpretari considera Agartha ca fiind de origine budista; ele se refera la o lume subterana cu milioane de locuitori si multe orase, toate aflate sub dominatia suprema a Capitalei lumii subterane, Shambala, unde locuieste conducatorul absolut, cunoscut in Orient ca Regele Lumii. Se crede, de asemenea, ca o retea de tunele secrete leaga lumea subterana de Tibet, similar camerelor secrete de la baza Piramidei din Gizeh ce duc spre adancuri. Cronicile chineze descriu misiuni ale unor ambasadori trimisi de imparati ai Imperiului celest la spiritele muntilor. Conform acestora, teritoriul lor coincide cu zona indicata pe hartile tibetane, Kanjur si Tanjur, pentru regatul ascuns denumit de acestea Shambala, iar spatiile aflate in acea regiune, la mare adancime sub scoarta terestra, ar fi populate de urmasii supravietuitorilor celor doua continente scufundate candva in Atlantic si Pacific, Atlantida si Mu.

Un imperiu condus de Regele Lumii
Legendele mongole sustin ca Shambala este un adevarat imperiu cu 800 de milioane de supusi, condus de Regele Lumii. Capitala este inconjurata de orase in care traiesc marii preoti si savantii. Palatul regelui este inconjurat de palatele maestrilor, care stapanesc toate fortele vizibile si invizibile ale pamantului, infernului si cerului. Conducerea intregii societati este exercitata de 5.000 de savanti, 365 de cardinali si 12 membri ai Initierii supreme. Regatul se intinde de-a lungul tuturor coridoarelor subpamantene din lumea intreaga.

Persii numeau acest urias imperiu subteran Ariana, pe care o considera a fi tara de origine a arienilor. Conducatorul imperiului subpamantean este Rigden Iyepo, Regele Lumii, care il are ca reprezentant terestru pe Dalai Lama. In legendele si traditiile referitoare la imperiul subpamantean se vorbeste ca pe pamant va urma un al treilea razboi mondial care va fi insotit de cutremure, o fisura la pol si alte catastrofe naturale in urma carora va disparea mai mult de jumatate din populatia globului. Dupa acest ultim razboi, diferitele rase din interiorul Pamantului se vor uni cu supravietuitorii de la suprafata si toti vor trai in pace intr-un “mileniu de aur”.

Conform vechilor scrieri, Shambala este marginita la nord de Siberia (tara zapezii), la sud de Tibet si India, de China la est si de Hotan la vest, ceea ce inseamna ca este localizata sub actuala Mongolie. Se afirma ca pentru a ajunge in acest regat ascuns exista patru cai de acces: una pe teritoriul Rusiei, alta in India, o a treia in Tibetul oriental si ultima in Borneo. Misteriosul taram pare sa se intinda peste tot sub scoarta terestra. Din loc in loc, pasaje secrete permit initiatilor accesul in interiorul sau. Multi locuitori ai Shambalei sunt dispersati in toate statele lumii, fiind coordonatorii oculti ai tuturor societatilor secrete la putere.

Printre tarile antice indicate pe vechi harti tibetane apar nu numai Persia, Babilonul, Iudeea si Egiptul, dar si Shambala. “Regatul ascuns” – se arata in Shambala lan-yia (Drumul spre Shambala), lucrare tibetana scrisa in secolul al XVIII-lea – “este situat intr-o zona muntoasa inconjurata de varfuri foarte inalte, abrupte si inzapezite”. Renumitul explorator Nicholas Roerich a aflat de la un preot-lama ca sub Potala (palatul lui Dalai Lama din Lhasa) exista o grota cu un lac despre care au stiinta numai initiatii. De aici pornesc mai multe coridoare ce leaga Potala de enigmatica citadela Shambala. Alte legende amintesc ca Ayodhya, Orasul stelar, intemeiat acum 6.000 de ani, a fost mutat cu circa 1.800 de ani inainte de Christos, in nordul masivului himalayan, la Shambala, numita de tibetani si Dejung.

Fiinte venite din Cosmos si misterioasele lor aparate de zbor
In 1926, in timp ce expeditia lui Roerich se apropia de masivul Karakorum, a fost observat tasnind pe cerul limpede un disc stralucitor; el si-a schimbat pe neasteptate directia de deplasare din sud spre sud-vest, facandu-se nevazut in spatele varfului inzapezit al masivului Humboldt. “Este un semn din Shambala”, au exclamat imediat preotii-lama din grup, la vederea discului. In 1933, britanicul Frank Smythe, escaladand Everestul, a avut o experienta similara. De aceasta data, au fost semnalate doua OZN-uri invaluite intr-o irizatie pulsatorie care au strabatut in viteza cerul la mare inaltime.

Ciudate vehicule aeriene au fost semnalate – conform afirmatiilor lui Serge Hutin – si de cealalta parte a globului, in zona Muntelui Shasta. Cartea scrisa de el a aparut in 1961, anterior valului de semnalari de OZN-uri care s-au abatut asupra SUA in deceniile sase si sapte ale secolului trecut. Este greu de crezut – spun expertii in OZN-uri – ca Roerich sau Smythe incercau sa produca senzatie cu relatarile lor, lucru de care sunt acuzati raportorii OZN moderni. Fenomenele descrise de ei erau, insa, foarte clare pentru autohtoni: “Semne din Shambala”. O legenda mongola afirma ca “in Agartha, savantii inregistreaza pe tablite de piatra toata stiinta planetei noastre, dar si a altor lumi”. Bazandu-se pe vechi manuscrise tibetane, cercetatorul italian Giuseppe Tucci mentioneaza ca Shambala a fost condusa de fiinte venite din Cosmos, detinatoare ale unei stiinte extrem de avansate careia s-au straduit sa-i asigure perpetuarea.

Sosite pe Terra cu milioane de ani in urma, ei aveau misiunea de a accelera evolutia planetei si a viitoarei specii umane. Intemeietorilor taramului ascuns le-ar fi urmat pamantenii instruiti de ei care nu numai ca au pastrat cunostintele mostenite, dar au controlat permanent si discret ascensiunea omenirii pe scara istoriei.

Noi relatări despre Shambala – dialog într-un templu tibetan

Thomas Andrew ne dezvăluie următoarea întâlnire cu adevărat iniţiatică, pe care a avut-o în Tibet cu un mare LAMA, întâlnire din care a aflat, de asemenea, multe lucruri despre SHAMBALA:

“-Budismul se bazează pe credinţa într-un panteon al unor fiinţe superioare care, urmând calea celor opt principii ale înţelepciunii, au atins Nirvana. Noi preaslăvim, de asemenea, spune înţeleptul LAMA, învăţătura care spune că, undeva în nord, există un regat unde locuiesc câteva dintre aceste mari spirite care au ajuns la Nirvana. Noi îl numim SHAMBALA.

-Aceste suflete iluminate, am întrebat, formează o fraternitate invizibilă, având drept scop elevarea spirituală a umanităţii?
-Avem, într-adevăr, o asemenea confrerie în Tibet, dar nu există nici un motiv sa credem că ea ar exista şi s-ar manifesta doar în Asia, spuse lama.
-Îmi imaginez că pregătirea spirituală şi testele prin care poţi fi admis în această grupare sunt foarte dificile, şi durează numeroşi ani! Mărturisesc că nu sunt pregatit, şi ştiu că-mi vor trebui mai multe existenţe pentru a ajunge la înaltul vostru nivel spiritual, dar pot spune că am aspirat întotdeauna la aceasta. Voi putea oare, în umila mea sferă de acţiune, să fiu de vreun folos Arhaţilor voştri, şi să iau parte la eforturile voastre de a lumina umanitatea?
-Această cale a dăruirii totale pentru a servi umanitatea este dificilă. Ea necesită înainte de toate o mare abnegaţie. Uitând complet de tine în aspectele tale inferioare, egotice, te ridici deasupra pământului şi te topeşti în Infinit. Dacă doriţi, sugeră lama, putem recurge la o anumită experienţă yoghină, care vă va permite să sesizaţi planul nostru de gândire şi actiune.
-Desigur, i-am răspuns, va fi o experienţă spirituală pe care sunt nerăbdător să o trăiesc; de fapt, să ştiţi că întotdeauna am aspirat la o viaţă cât mai elevată.

Lama mă rugă atunci să mă aşez în PADMASANA (postura lotusului) şi să meditez, în timp ce el rămase aşezat alături de mine.
-Imaginaţi-vă, spuse el, că vă ţineţi viciile în mâna dreaptă şi virtuţile în mâna stângă. Lăsaţi pe pământ păcatele dumneavoastră invizibile şi faceţi la fel şi cu virtuţile. Faţa vă este acoperită de o mască – personalitatea, care cuprinde vârsta, sexul, naţionalitatea, profesia şi celelalte elemente trecătoare. Unele măşti sunt urâte, fiind făcute din argilă; altele din marmură, şi sunt minunate. Unele sunt din aur, altele din fier, dar, oricum ar arăta propria mască, debarasaţi-vă de ea şi lăsaţi-o pentru un timp în faţa dumneavoastră, pe sol.

Urmând indicaţiile călugărului, am resimţit o senzaţie intensă şi stranie de vid şi de dezorientare, în timp ce numele, sexul, naţionalitatea şi profesia mea se estompau tot mai mult. În scurt timp, toate caracteristicile personalităţii au fost practic şterse din mine. Trăirea era atât de puternică, încât mi s-a părut că aud zgomotul propriei mele măşti căzând pe pământ.
-Acum aţi devenit, din punct de vedere mental şi spiritual, un simplu centru pur, conştient, eliberat de toate condiţionările şi neposedând nimic, vorbi lama după un timp. Nu sunteţi decât o flacără într-un ocean de foc. Spiritual vă aflaţi departe de limitele pământului, amestecându-vă focul şi strălucirea cu cele ale îndepărtatelor stele ale Marelui Vid, murmură călugărul.

O stranie şi exaltantă expansiune a conştiinţei mă pătrundea într-un mod cu totul natural şi fără nici un efort. Influenţa spirituală a călugărului lama acţiona, cu siguranţă, foarte puternic din moment ce reuşea să îmi transmită aceste impresii atât de vii.
 -Acesta este momentul în care avem acces la planul atemporalităţii, adică acel plan unde toate lucrurile se află într-un deplin sincronism chiar în această clipă, locul unde nu există nici trecut, nici prezent şi nici viitor, spuse lama, ci doar o singură durată, unică.

Deodată, am resimţit un vid complet, ca şi cum timpul s-ar fi oprit pentru totdeauna. Nu mai exista nici “înainte”, nici “după”, nici “înalt”, nici “jos”, nici “aici” şi nici “acolo”. Era o senzaţie de totală dilatare într-un univers atemporal şi fără limite.
 Vocea călugărului se facu din nou auzită:
-Să revenim acum din aceste planuri elevate. Jos… mai jos. Reluaţi-vă vechea dumneavoastră mască, adică virtuţile şi viciile pe care le-aţi abandonat la sol. Întorceţi-vă în această cochilie, unde veţi rămâne până la eliberarea finală, spuse lama.
 Dupa câteva minute de tăcere profundă, am întrebat:
-Aceasta este ceea ce numiţi Nirvana?

-În experienţa pe care aţi trăit-o, aţi avut o percepţie a Marelui Vid şi un ecou al Marii Linişti, răspunse călugărul. Apoi m-a condus spre o uşă secretă a mănăstirii, prin care am patruns într-o peşteră complet izolată de exterior, cu excepţia unui spaţiu îngust, săpat în perete. Această deschidere nu constituia propriu-zis o fereastră, ci o fantă naturală a peretelui stâncos, mărită puţin pentru a obţine mai multă lumină în interior. Cu toate că, în general, grota era uscată, picături de apă cădeau de pe stalactite şi se transformau în mici pârâiaşe, care şerpuiau lin, pentru a dispărea apoi în fisurile solului. Neregularităţile pereţilor peşterii dădeau impresia unor nişe într-un sanctuar.

În cea mai mare dintre acestea, îndreptată spre nord, era situată o statuie înaltă de bronz. Călugărul aprinse un rând de lumânări roşii şi de bastonaşe de tămâie în faţa ei şi, imediat, statuia zeiţei TARA, apăru în faţa noastră, în toată splendoarea sa. Zeiţa purta o tiară, cercei lungi, un colier, un ochi în frunte, ochi în palme şi pe tălpile picioarelor, care simbolizau omniprezenţa sa. TARA este zeiţa protectoare a Tibetului, a Nepalului şi a celei mai mari părţi a Asiei, aici ea fiind deocamdată cel mai mult invocată, şi mai este cunoscută şi sub numele de Kuan Yin, zeiţa Compasiunii. Mâna sa dreaptă era întinsă, cu palma orientată în faţă, în semn de compasiune şi ajutor, iar vârful degetului mare şi vârful degetului mijlociu de la mâna sa stângă erau unite în ceea ce se numeşte o MUDRA (gestul oriental care subliniază un anumit aspect esenţial – aici, Adevărata Doctrină în logica şi iubirea sublimă.)

Atunci când uşa de piatră se închise în urma noastră, m-am gândit că voi pătrunde într-o altă lume, complet izolată de aceea pe care am cunoscut-o până acum. Maestrul Lama m-a chemat mai aproape de Zeiţă. În faţa ei se afla o cavitate a solului săpată în rocă de-a lungul a mii de ani, de picăturile ce cădeau neîncetat din stalactite. Acest rezervor de formă ovală, format în mod natural prin eroziune lentă, era plin până la margini, iar apa se prelingea în afară. Picăturile care cădeau din plafonul grotei formau cercuri concentrice la suprafaţa apei imobile ca o oglindă.
-Sunt lacrimile lui TARA, ce plânge decăderea omului, care şi-a uitat natura sa divină, îmi spuse lama.
 Dupa puţin timp, el continuă:
-Aţi auzit vorbindu-se de lacul Lhama Lamtsa din Tibet, în care apar imagini şi viziuni revelate atunci când delegaţii lama-şilor caută locul de naştere al viitorului Dalai-Lama?
-Îmi amintesc că am citit ceva despre acest subiect…, am răspuns eu destul de timid.
-Acest mic bazin cu apă este oarecum asemănător lacului sacru amintit; în el pot fi urmărite, în acelaşi mod, imagini de o înaltă semnificaţie spirituală.

Am privit cu mare curiozitate în apa care reflecta lumina lumânărilor şi silueta zeiţei TARA în alcovul său întunecos, dar, cu excepţia acestei imagini nu am văzut nimic altceva.
-Priviţi mai atent… şi mai atent… AUM MANI PADME HUM, rosti călugărul şi intonaţia i se reverbera în grotă. Flăcările lumânărilor o luminau pe TARA într-un curcubeu multicolor, fumul bastonaşelor de tămâie se urca foarte sus, şi toate acestea se reflectau în bazin ca într-o oglindă mişcată din când în când de căderea unei picături de apă. Curând, toate imaginile se şterseră şi, în acelaşi timp, apa bazinului fu acoperită de o ceaţă. Pe neaşteptate am început să văd imagini de cea mai mare claritate, ca şi cum aş fi privit ecranul unui televizor în culori. Lama, aflat lângă mine, în picioare, privea şi el imaginile.

Prima scenă pe care am văzut-o a fost imaginea planetei noastre, cu marile ei oceane, cu continentele şi masa de formaţiuni noroase, aşa cum ni le arată oamenii de ştiinţă occidentali în emisiunile televizate din spaţiul cosmic. Mai apoi, în decurs de unul sau două minute, aspectul globului pământesc s-a schimbat total. Nori compacţi, gri, negri, bruni şi roşu închis, murdar, au acoperit zonele cele mai populate ale pământului. Din când în când, această masă era traversată de intense raze de lumină roşie, ca acelea produse de mari explozii. Pentru câteva clipe, raze bleu, roz sau aurii, precum şi lumina stelară au apărut pe fundalul întunecat, luminând globul pamântesc, dar întreaga planetă continua să fie scăldată într-un halou enorm de înspaimântatoare culori întunecoase.

-Observaţi vibraţiile mentale şi emoţionale emise de umanitate, îmi explică lama; după cum puteţi vedea, frecvenţa lor este joasă şi nerafinată. Priviţi acum acest nor gri atât de gros, care denotă egoismul! Scânteierile bleu sunt aspiraţiile spirituale ale minorităţii, dar ele sunt copleşite destul de repede de curentul general de patimă, de ură şi de aviditate care a format această aură uriaşă în jurul Terrei de-a lungul sutelor de ani. Ea se aseamănă cu straturile ionizate din jurul planetei, care reflectă undele radio, formând un strat izolator de vibraţii inferioare ce împiedică frumuseţea forţelor stelare să fie percepută de fiinţele de pe Pământ.

 A vedea cu proprii mei ochi enorma carapace mentală negativă care înconjură pamântul, a fost pentru mine o descoperire înspăimântatoare.
-Planeta noastra este bolnavă, chiar foarte bolnavă, din cauza concepţiilor false şi a gândurilor negative ale oamenilor, am murmurat eu.
 În scurt timp norii întunecaţi s-au propagat departe în spaţiu, amintindu-mi de tentaculele unei caracatiţe. Acest monstru negru ce se defalca în spaţiul interplanetar nu constituia un spectacol prea frumos de contemplat, iar senzaţia că eu însumi mă aflam în spatele înspăimântatorului animal m-a făcut să mă înfior.

În acel moment am văzut cum strălucitoare raze bleu, roz sau de o albeaţă strălucitoare se propagă ca nişte scurte iluminări în conglomeratul întunecos.
-Aceste raze sunt cumva reacţiile mentale benefice emise de diverse grupări, organizaţii sau confrerii umane spirituale? l-am întrebat pe lama.
-Într-adevăr, aşa este, consimţi acesta; puteţi vedea cum haloul negru al Terrei ar putea fi îndepărtat prin acţiunile lor, dacă marea majoritate a oamenilor ar încerca să emită gânduri şi emoţii situate doar pe această lungime de undă elevată. Iată ceea ce toate popoarele acestei planete ar trebui să facă în mod sistematic şi într-o perfectă sincronizare, până când pământul întreg nu ar mai emite în spaţiul cosmic decât înaltele vibraţii spirituale.

Gânditor, lama îşi continuă comentariul:
-TARA, cea plină de compasiune, a plâns prea mult timp, a spus el; Mama Natură poate într-o zi să decidă distrugerea spiritelor oarbe care au creat această oribilă carapace în jurul globului nostru. Umanitatea trebuie să purifice şi să asaneze locuinţa sa planetară. Arhaţii acţionează cu toată puterea lor pentru a neutraliza răul, dar chiar mai important decât aceasta este să se poată opri noile emisii negative recreate în mod constant; şi acest lucru doar omul poate să îl facă.
Astfel îmi vorbea lama, în timp ce contempla în bazinul TARA-ei imaginile revelate într-un mod atât de deosebit. Ele dispărură gradat şi, în curând, nu mai ramase nimic, decât suprafaţa imobilă a lacului, mişcată de picăturile intermitente de apă care cădeau din bolta peşterii.

-Bineînţeles, este inutil să vă mai spun că am fost îngrijorat de ceea ce am văzut, dar toate acestea nu fac decât sa-mi întărească dorinţa de a lupta pentru elevarea umanităţii, deşi am înţeles că este o sarcină de titan, am spus eu cu un sentiment de disperare.
-Este bine că v-aţi hotărât să-i ajutaţi pe BODHISATTVA-şi, spuse lama. Fiecare poate să-i ajute, după capacităţile şi aspiraţiile sale.
-Iar eu, ce aş putea face?
 Călugărul rămase tăcut câteva minute. A închis ochii pentru a medita asupra indicaţiilor pe care ar putea să mi le dea sau pentru a primi un mesaj telepatic provenind de la una din fiinţele excepţionale din SHAMBALA.

Deschizând ochii, mi-a spus:
 -În prezent umanitatea trebuie să-şi decidă orientarea: spre Lumină sau spre tenebre, şi astfel să-şi suporte KARMA.
 Toate popoarele vor trebui să aleagă între vechea mentalitate a luptelor ucigatoare sau ordinea nouă a unei fraternităţi mondiale.
 Desfăşurarea ciclului cosmic ne-a apropiat mult de Epoca Spiritualităţii, Epoca de Aur. Nimeni nu poate să oprească desfăşurarea firească a acestui ciclu, deoarece DHYAN CHOHAN-ii (fiinţe cosmice înzestrate cu puteri supranaturale) vor aduce în curând din esenţa spaţiului, din energia subtilă cauzală, un corp care este până acum invizibil, un simplu vortex de forţe, dar care atunci când va intra în acţiune va distruge cu flăcările sale toate forţele negative.

Secol după secol, mileniu după mileniu, noi am adresat umanităţii numeroase mesaje care au fost recepţionate de oamenii mai elevaţi. Toate vorbeau despre necesitatea unirii şi a fraternităţii universale. Din păcate, prea puţini dintre ei au ajuns să-şi rafineze conştiinţa şi să poată îndruma, la rândul lor, pe ceilalţi în această privinţă. De aceea este necesar mai ales în această perioadă critică să lansăm un ultim Avertisment, acesta fiind Ultimatumul Nostru Planetar. Umanitatea va accepta Glasul Inimii, Legea Iubirii Divine, sau se va distruge prin exacerbarea propriilor sale forţe negative. Perturbând legea Karmică a universalităţii vieţii prin comportamentul său distructiv, omul va fi judecat şi pedepsit de Natură. Toate oraşele ar putea fi înghiţite de oceane, iar marile continente ar putea fi dizlocate prin cataclisme vulcanice şi cutremure. După Anul Arhaţilor, Ultimatumul Planetar va trebui să fie luat în consideraţie de către întreaga umanitate. Acest mesaj va trebui trimis cu bunătate şi compasiune, dar totuşi foarte ferm, deoarece el reprezintă un avertisment, şi avertismentele nu sunt aduse decât de oamenii ce au intenţii benefice. Astfel, fiinţa umană va fi pusă în faţa alegerii supreme: Lumina sau Tenebrele, Pacea sau Războiul, Inima sau Pumnul, Înţelepciunea sau Ignoranţa.

-Acum puteţi înţelege că umanitatea este un câmp de luptă al Forţelor Celeste, urmă lama. Aceasta este, evident, o învăţătură foarte veche, care a fost încorporată în toate religiile. În ultimul sfert al acestui secol trebuie lansat un apel ce va arăta necesitatea instaurării Doctrinei Inimii, Legea Iubirii, singura în stare să salveze planeta. Ultimatumul nostru Planetar se referă la un apel către o transformare interioară care trebuie să apară în fiecare om. La această ăascruce de drumuri umanitatea trebuie să aleagă între calea care duce către abisul decadenţei morale, sau acea cale care urcă spre stele. Se apropie cea mai acută criză din cadrul acestui ciclu cosmic. Dacă punerea în gardă nu este înţeleasă şi dacă masele de oameni se încăpăţânează să meargă pe drumul actual alături de Prinţul Tenebrelor, atunci Ierarhia Cosmică va revela prosteasca ignoranţă şi răutate a oamenilor, iar Maestrul Luminat al SHAMBALEI va nimici tot răul de pe această planetă. Acesta este mesajul pe care va trebui să-l duceţi oamenilor.

-Credeţi că aş putea răspândi aceste profeţii unui mare public, păstrând în acelaşi timp reputaţia unui om rămas sănătos la minte? am întrebat eu.
-În secolul în care trăim am văzut toate naţiunile înfruntându-se în cursul celor două războaie mondiale, iar înainte de sfârşitul lui este posibilă desfăşurarea celui de-al treilea conflict. Consideraţi că oamenii acestor popoare sunt sănătoşi la minte? replică lama. Dumneavoastră vă veţi împlini rolul, urmă el, şi alte voci se vor alătura dumneavoastră, deoarece de data aceasta miza este enormă. Nu este vorba numai de destinul umanităţii – care oricum va putea fi reconstruită în câteva milioane de ani – ci de existenţa însăşi a planetei, care a necesitat un întreg Manvantara pentru a se forma. (Manvantara = ciclu cosmic cu o durată de timp foarte mare.)

-Popoarele Terrei trebuie totuşi să înţeleagă că a trecut timpul crucificărilor şi al profeţilor liniştiţi care predică mulţimilor entuziaste. Suntem în timpul Arhaţilor, care se vor exprima prin fulgere, tunete şi ploi de stele! Epoca SHAMBALEI a sosit. Pe ecranele lor de televizor, spectatorii vor urmări realizările stupefiante ale unor civilizaţii înfloritoare de acum câteva milenii, din care azi nu au mai rămas decât nişte urme; de exemplu, civilizaţia egipteană. Morala acestei descoperiri ştiinţifice se traduce în mod clar: distrugerea suportată de unele popoarele antice o poate suporta, de asemenea, şi civilizaţia actuală. Puteţi astfel deveni o civilizaţie moartă, o simplă legendă pe care nimeni nu o va crede peste zece mii de ani. Acesta va fi mesajul esenţial al acestei comori atât de mult timp ascunse: nu urmaţi exemplul Atlantidei!
-Dar cum spuneţi că ar trebui să se comporte umanitatea pentru a evita un asemenea dezastru? am întrebat.
 Călugărul răspunse:

-Învăţătura lui TARA, care este Doctrina Inimii, trebuie să devină fundamentul unei sociologii noi. Controversele vor mai putea să apară doar între partizanii diferitelor sisteme, dar fără a se ajunge la razboaie. Trebuie să ne convingem că toţi suntem membrii unei mari familii planetare, spuse maestrul cu o căldură deosebită în voce.

-Am putea să ne rezolvăm problemele şi să realizăm translaţia spirituală specifică Vârstei de Aur ce va veni, fără evenimentele apocaliptice despre care vorbiţi?
-Am putea, şi ar trebui s-o facem, dar câţi oare se orientează pentru aceasta cu totul în sens benefic? Este dispusă, oare, marea majoritate a umanităţii să abandoneze calea cupidităţii, a egoismului, a naţionalismului limitat şi cultul sexualităţii necontrolate, desfrânate, în favoarea elementelor spirituale? Oamenii nu trebuie să devină asceţi şi călugări, dar ar putea să trăiască şi să gândească aidoma unor fiinţe umane demne de acest nume. De ce trebuie să se omoare între ei, când de fapt sunt cu toţii fraţi, şi de ce să distrugă Mama Natură? KARMA sau legea cosmică implacabilă a cauzei şi a efectului, este teribilă în acţiunea sa. De ce, atunci, să ne pregătim noi înşine astfel de consecinţe dureroase? spuse lama.

-Ultimatumul Planetar despre care vorbiţi, acest ultim şi mare avertisment dat naţiunilor, se va adresa doar guvernelor, sau întregii populaţii? am întrebat eu.
-Amândurora. Un guvern nu poate dura fără adeziunea poporului, iar masele nu pot exprima voinţa întregii naţiuni decât prin vocea reprezentanţilor lor.
-Acest ultimatum are vreo legătură cu epoca SHAMBALEI, despre care vorbesc textele străvechi? am întrebat.
-Aceasta este deschiderea porţilor unei ere mai bune, şi anume epoca lui TARA. Simbolul său este semnul inimii, căci inima, iubirea, uneşte întreaga umanitate, iar orice religie adevărată şi orice ideologie profundă este bazată pe iubire, spuse lama.

Împingându-mă mai aproape de statuia TARA-ei, luminată de flăcările lumânărilor, fără să mă fi prevenit, călugărul mi-a aşezat mâna stângă pe mâna dreaptă a Zeiţei, care era îndreptată spre umanitate într-un gest de compasiune.

-Semnul inimii este emblema viitoarei epoci, spuse el, epoca lui Maitreya, viitorul Buddha, anunţat de KALACHAKRA sau ştiinţa ciclurilor. Când mi-am retras mâna am văzut uimit Semnul Inimii apărut în mod distinct în palma mâinii stângi. În mod evident, el nu era amprenta simbolului încrustat în mâna TARA-ei, simbol ce reprezenta un ochi, ci era vorba de un fenomen energetic, deoarece de fiecare dată când apăsam pe această urmă în formă de inimă, ea devenea mai estompată.
Lama părea foarte satisfăcut de ceea ce se produsese.
-Este foarte bine, spuse el. Aţi primit semnul TARA-ei şi, deşi el va dispărea destul de rapid şi va deveni invizibil, va rămâne pentru totdeauna în aura bioenergetică a dumneavoastră, ca o binecuvântare divină.

Apoi am ieşit împreună din acel sanctuar al TARA-ei. A doua zi, călugărul m-a condus în biblioteca mănăstirii şi mi-a arătat o serie de lucrări, vorbindu-mi despre conţinutul lor. În templu erau agăţate numeroase steaguri pe care nu le putusem remarca până atunci, din cauza întunericului. Călugărul a luat o lumânare mare, şi m-a rugat să privesc cu atenţie acele steaguri sau TANKA.

-Iată TANKA lui MAITREYA, viitorul BUDDHA, îmi spuse el. Îl puteţi vedea reprezentat surâzând şi stând în picioare, ceea ce arată că misiunea sa este binecuvântată şi că va sosi în curând.
-Multe religii cred în venirea unui Mesia sau Avatar, am răspuns eu; MAITREYA, care urmează să vină, poate aduce pacea umanităţii?
-Întrebarea dumneavoastră îmi aduce aminte de învăţătura pe care am primit-o în tinereţea mea de la trei mari Arhaţi. Ei spuneau: “Lumea voastră se încăpăţânează să se îndrepte spre dezastru. Umanitatea nu mai poate salva pământul decât printr-o regenerare spirituală. Atunci când eu i-am întrebat dacă viitorul BUDDHA MAITREYA ar putea să o salveze, unul dintre aceşti trei maeştri mi-a răspuns: “MAITREYA va arăta calea, dar umanitatea va trebui să aleagă şi apoi să-şi urmeze calea aleasă!”

-Acum înţeleg, am spus eu, cât este de nebun omul care se opune în ignoranţa sa legii cosmice a ascensiunii eterne…
-Atunci când răul va atinge punctul său culminant şi când elementele de valoare vor fi copleşite sub greutatea urii, a ignoranţei şi a decăderii morale, SHAMBALA va cere de la DHYAN CHOHAN-i să apropie de Pământ corpul astronomic care se află în prezent dincolo de Jupiter. Noua radiaţie ce se va produce în urma acestui impact va transforma întreaga viaţă pe această planetă, anunţă lama.
-Acest mare eveniment cosmic este aproape? am întrebat eu.
-Noul astru va deveni vizibil la sfârşitul secolului, spuse lama, dar apropierea sa va necesita numeroşi ani.

-Poate fi precizată venirea noului BUDDHA? l-am întrebat eu.
-În ultimul sfert al secolului XX, răspunse călugărul, umanitatea trebuie să se pregătească de venirea Arhaţilor şi a lui MAITREYA însuşi; şi în această perioadă crucială, Doctrina Inimii va fi expusă tuturor. De aceea, când sfinxul din Gizeh îşi va lansa avertismentul, va trebui să fim pregătiţi pentru măreţele evenimente ce vor veni.
-Ultimatumul Planetar este deci adresat tuturor naţiunilor, am spus pentru a concluziona discuţia noastră.
-Desigur, afirmă înţeleptul lama, aceste revelaţii oferă tuturor oamenilor de pe această planetă posibilitatea să-şi exercite liberul arbitru: să aleagă între Lumină şi Tenebre, între fraternitate şi egoism.

Profund impresionat, am părăsit lamaseria, după ce am mai privit încă o dată statuia lui BUDDHA, steagul lui MAITREYA şi cel al Maestrului SHAMBALEI.
 Afară soarele lumina puternic, făcând să strălucească zăpada şi gheaţa de pe Himalaya în toată puritatea sa. O lumină subtilă cuprindea munţii, lumina cunoaşterii venită dintr-o altă lume, superioară, ce veghează asupra noastră şi care este cunoscută deocamdată doar de un număr foarte mic de oameni.

 Aceste fiinţe auguste, Arhaţii, posedă nu numai o mare înţelepciune şi autoritate emanând dintr-o sursă cosmică divină, dar ei dispun, în acelaşi timp, de forţe atât de mari de viaţă şi de moarte, încât am considerat că este de datoria mea să redau aici acest Ultimatum Planetar, cu riscul de a-mi atrage dispreţul sau resentimentul occidentalilor ignoranţi.
 Se poate pune acum o întrebare logică: Ce putem face pentru a preveni sau atenua KARMA mondială actuală care este profund negativă?

Lucrul esenţial este neutralizarea aurei negative înspăimântătoare a pământului întreţinută prin acumularea celor mai josnice instincte ale umanităţii. Acestea preced, însoţesc şi determină toate crimele ce se fac în istorie. Astfel, MEDITAŢIILE SINCRONIZATE ASUPRA PĂCII ŞI FRATERNITĂŢII UNIVERSALE, PRACTICATE CHIAR ŞI CÂTEVA MINUTE ÎN ANUMITE ZILE, AR PUTEA FACE MIRACOLE ŞI AR PUTEA DA NAŞTERE UNOR EFECTE SESIZABILE LA NIVELUL ÎNTREGULUI GLOB.

Deja această sarcină este asumată în parte de câteva grupări esoterice şi religioase, dar orice fiinţă umană aspirând la pace şi armonie pe acest pământ, ar putea participa la această nobilă misiune, căci lucrul spiritual pentru purificarea Pământului de aura sa malefică nu necesită vreo credinţă religioasă aparte.”  

Conform textelor străvechi, SHAMBALA este centrul sau polul spiritual tainic al planetei noastre. Ea este un tărâm subtil care poate fi asemănat cu un Soare spiritual, în jurul căruia gravitează întreaga înţelepciune planetară. SHAMBALA inspiră divin umanitatea şi este ocrotitoarea tuturor învăţăturilor şi căilor spirituale autentice.

SHAMBALA este o oază de înţelepciune şi spiritualitate cosmică, ai cărei reprezentanţi au îndrumat omenirea de-a lungul secolelor, precum o stea călăuzitoare, spre un grad din ce în ce mai înalt de înţelegere, spre o morală mai elevată şi o apropiere mai profundă între oameni, prin solidaritate, fraternitate şi iubire.

SHAMBALA este un tărâm tainic, vast, de o frumuseţe paradisiacă. Ea este, totodată, scena unor activităţi armonioase şi pline de înţelepciune şi mare parte dintre aceste activităţi au ca scop susţinerea şi ghidarea spirituală a fiinţelor umane încarnate pe Pământ. Chiar şi textele vechi care descriu SHAMBALA ne indică faptul că în această lume există un nivel tehnologic foarte avansat ( locuitorii SHAMBALA-ei folosesc, de exemplu, anumite vehicule de zbor foarte performante). Există aici arhive vaste care păstrează istoria şi o mare cantitate de informaţii despre spiritualitatea planetară, există temple splendide şi peisaje mirifice.

În fiecare epocă istorică, o zonă spirituală principală a planetei noastre, altfel spus – un focar spiritual planetar, este considerat a fi proiecţia SHAMBALA-ei pe Pământ, ceea ce înseamnă nu numai că legătura sa cu SHAMBALA este foarte puternică, ci şi că

SHAMBALA acţionează direct, prin acel focar, pentru a impulsiona evoluţia spirituală planetară, prin intermediul fiinţelor umane care au privilegiul de a face parte din grupările spirituale care se găsesc în respectiva zonă.
Din aceste motive, proiecţia SHAMBALA-ei pe Pământ, poate fi considerată chiar ca o manifestare directă a ei şi ca o extindere a SHAMBALA-ei în planul fizic.

Dar, chiar mai mult decât atât, în zonele de proiecţie a SHAMBALA-ei pe Pământ , există anumite pasaje speciale, secrete, de trecere între aceste două lumi. Accesul se face printr-o “poartă” care este în general o fântână sau, prelungind simbolistica, un ivor al cunoaşterii. Drumul care conduce spre ” Tărâmul pur ” se contopeşte cu acela al descoperirii esenţei profunde a fiinţei. Pătrunderea în SHAMBALA este totodată pătrunderea în lumea divină a Sinelui – Regatul Sfânt interior.

Există profeţii celebre ( precum cele ale lui Sundar Singh şi cele ale lui Serafim de Sarov) care afirmă că România va deveni în viitor focarul spiritual principal al planetei noastre şi diferite surse iniţiatice atestă fapltul că, deja din această perioadă, zona tainică de proiecţie a SHAMBALA-ei în planul fizic este România.

Deoarece este evident că, în perioada imediat anterioară a istoriei planetare, locul privilegiat , zona de maximă înflorire a spiritualităţii planetare s-a aflat în Tibet, tot în Tibet s-a aflat şi proiecţia SHAMBALA-ei. Cele mai importante informaţii despre SHAMBALA pot fi găsite în cultura tibetană.

Toate tradiţiile culturale şi spirituale ale planetei vorbesc la modul elogios despre SHAMBALA. E drept că sub nume diferite : Tula, Insula albă, Tărâmul fericirii, Lumea înţelepţilor, Ţara apelor albe, Hiperboreea, Shangri La. Dar toate afirmă cam acelaşi lucru : că există o lume tainică a înţelepţilor care ghidează şi susţin umanitatea. Din această lume au venit marii eroi civilizatori, marii deschizători de drumuri spirituale, marii înţelepţi.

 http://www.adanima.org
Postată acum 5th June 2012 de Al Con
http://enigmahistory.blogspot.ro/2012/06/shambala-intelepciune-si-spiritualitate.html

Shambala: Taramul inteleptilor – Tomas Andrew

Shambala este reală

 

De unde ştim că Shambala există cu adevărat? În primul rând, pentru că toate tradiţiile populare şi spirituale ale planetei vorbesc despre ea. E drept că sub nume diferite: Tula, Insula Albă, Tărâmul fericirii, Lumea înţelepţilor, Ţara apelor albe, Hiperboreea, Shangri La, Shambala… Dar toate afirmă acelaşi lucru: că există o lume tainică a înţelepţilor care ghidează şi susţine umanitatea. Din această lume au venit, probabil, marii eroi civilizatori, marii deschizători de drumuri, marii înţelepţi. Putem crede că este doar un mit, dar iată că în ultima vreme marile mituri ale umanităţii se dovedesc a fi fost cât se poate de reale: certificarea ştiinţifică a potopului biblic (şi descoperirea resturilor arcei lui Noe pe muntele Ararat) sau descoperirea Troiei sunt doar două exemple elocvente. Fără îndoială că nu este o simplă coincidenţă faptul că toate tradiţiile afirmă acelaşi lucru: existenţa Shambalei este o realitate. Shambala este cu certitudine reală.
Alt argument hotărâtor: există fiinţe umane, personaje istorice mai mult sau mai puţin cunoscute, care au fost în Shambala, atât pentru a primi anumite iniţieri de natură spirituală, cât şi pentru a le fi încredinţate anumite “misiuni”. Dintre aceştia, cei mai cunoscuţi sunt Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain, Nicholas Roerich, Paracelsus, Lao Tse, marele reformator şi rege al Tibetului Tsong-kha-pa, marele yoghin tibetan Tilopa.
Există alte fiinţe umane, care au reuşit să comunice telepatic cu înţelepţii din lumea Shambalei, precum Saint-Yves d’Alveydre şi Helena Blavatsky. Întrucât şi în cazul acestor fiinţe umane, ca şi în cazul tradiţiilor populare şi esoterice, relatările coincid, este evident că Shambala – centrul spiritual al planetei – există cu adevărat.

De ce nu se ştie acest lucru?

Tradiţiile oculte ale planetei afirmă faptul că, datorită degradării umanităţii, în epoca de regres spiritual care a început încă dinainte de naşterea lui Iisus, existenţa Shambalei a fost ocultată (ascunsă). Desigur că înţelepţii au ştiut întotdeauna despre Shambala, dar aceştia au respectat cu stricteţe secretul învăţăturilor spirituale. În Orient totuşi, existenţa Shambalei era chiar şi în secolele trecute destul de bine cunoscută de foarte mulţi oameni. Prin secolele XVI-XVII, călătorii occidentali au adus din Orient informaţii despre Shambala. La începutul secolului XX au apărut în Europa câteva lucrări de referinţă despre Shambala, care au atras atenţia cititorilor. Dar nu s-a făcut prea multă publicitate acestui lucru, deoarece guvernanţii actuali ai omenirii nu au nici un interes ca lumea să ştie că există o putere mai presus decât a lor. Totuşi, tradiţia se confirmă, în sensul că ea prevedea revelarea publică a unor informaţii despre Shambala în această epocă în care trăim noi acum. Tot mai mulţi oameni încep să caute şi să-şi pună întrebări. Diverse lucrări tibetane ultrasecrete despre Shambala au apărut traduse în Occident. Calea către Shambala se redeschide gradat…

Trei aspecte ale Shambalei

În tradiţia spirituală planetară, Shambala apare deopotrivă ca început şi sfârşit, ca sursă a înţelepciunii şi orizont al speranţelor umanităţii. Toate culturile, toate legendele, toate marile mituri converg şi revelează o viziune comună, conform căreia există un tărâm tainic, locuit de înţelepţi şi înzestrat cu o neasemuită frumuseţe şi bogăţie. Acesta este denumit în tradiţia indiană, tibetană şi mongolă Shambala.
Shambala este locul de unde au pornit toate învăţăturile înţelepciunii şi de aceea este unanim considerată “centrul” spiritual al planetei Pământ. Deşi tradiţiile menţionează şi alte nume pentru acest focar tainic al spiritualităţii umane, suntem îndreptăţiţi să considerăm că este vorba de acelaşi tărâm al spiritelor foarte elevate, căci “înţelepţii au o lume comună”. Centrul spiritual al planetei veghează permanent, în taină, asupra noastră. În Shambala este păstrat nealterat tezaurul universal de spiritualitate.
În perioadele dificile ale istoriei, când predomină pe planetă influenţa forţelor demoniace şi satanice – necredinţa, dizarmonia, conflictele, viciile, violenţa, întunericul etc. – centrul spiritual al planetei este ocultat, ascuns. Însă înţelepţii din Shambala şi mai ales Regele Shambalei continuă să vegheze asupra oamenilor, să inspire căutarea sufletelor elevate, dornice de adevărata cunoaştere şi iubitoare de Dumnezeu. Tot Shambala este cea care ne aduce speranţa pentru un viitor spiritual al umanităţii; pentru că din Shambala – se spune – vor porni armatele Luminii în confruntarea finală dintre Bine şi Rău, prevestită şi de Apocalipsa Sfântului Ioan. Cel care este acum Regele Shambalei va conduce lupta împotriva forţelor demoniace şi satanice pe care le va înfrânge. Astfel va reîncepe Vârsta de Aur a omenirii.
Prin urmare, regăsim în mitul Shambalei, analogic, cele trei aspecte ale trinităţii hinduse: Brahma, Vishnu şi Rudra Shiva, Divinul în aspectele sale de Creator, Menţinător şi Distrugător al Universului. Brahma este ipostaza lui Dumnezeu care dă naştere întregii manifestări, ca stăpân al Vieţii şi al forţei creatoare. Vishnu este aspectul divin care menţine viaţa şi, potrivit tradiţiei hinduse, se manifestă periodic pe Pământ, pentru a ajuta oamenii să depăşească momentele de răscruce sau pentru a revigora spiritualitatea şi credinţa în Dumnezeu. Al treilea aspect, Rudra Shiva este asociat ipostazei terifiante a Divinului, care distruge răul şi pune capăt unei anumite manifestări pentru a începe o nouă creaţie.
Shambala manifestă aceleaşi trei faţete. Prima faţetă reprezintă sursa, izvorul, originea creatoare a înţelepciunii. A doua – tărâmul protector şi inspirator care menţine vie tradiţia spirituală. Iar a treia este faţeta către care se îndreaptă speranţele omenirii pentru renaşterea sa spirituală.
Prin forţa sa tainică provenită de la Dumnezeu, Shambala luptă cu succes împotriva răului care tinde să acapareze acum Pământul. Neîntâmplător, cel care este acum Regele Shambalei este numit Rudra Chakrin, Teribilul Purtător al Roţii. El este chiar acel Rege prin care se va manifesta pedeapsă divină pentru forţele satanice şi demoniace care caută să ia în stăpânire planeta noastră.

Cum este Shambala?

Shambala este un tărâm foarte vast, de o frumuseţe paradisiacă. Ea nu este doar un paradis, ci este scena unei activităţi frenetice, şi mare parte din această activitate are ca scop susţinerea şi ghidarea spirituală a fiinţelor umane încarnate pe Pământ. Chiar şi textele vechi care descriu Shambala ne indică faptul că în această lume există un nivel tehnologic foarte avansat (locuitorii Shambalei folosesc de exemplu anumite vehicule de zbor foarte performante). Există aici arhive vaste care tezaurizează istoria şi spiritualitatea planetară, există temple splendide şi palate fastuoase.
Shambala, ne spune tradiţia tibetană, are forma unei flori de lotus cu opt petale, adică este împărţită în opt regiuni principale, iar în centru se află capitala, Kalapa, unde îşi are reşedinţa Regele Lumii. Fiecare dintre cele opt regiuni principale este împărţită în 12 domenii având fiecare un guvernator. Practic, în Shambala există 96 de provincii distincte, plus capitala, Kalapa, un oraş vast şi înfloritor, în care se află impresionantul palat al Regelui Shambalei. Descrierea tradiţională a Shambalei menţionează şi faptul că ea este înconjurată de munţi foarte înalţi şi imposibil de trecut, simbol evident al faptului că acest tărâm există într-o dimensiune paralelă subtilă, dar şi al protecţiei care face imposibil accesul în Shambala pentru fiinţe umane care nu merită acest lucru.
Shambala, ca tărâm spiritual care guvernează şi inspiră umanitatea şi planeta noastră, este în ultimă instanţă sursa tuturor învăţăturilor şi căilor spirituale autentice. Fie că noi ştim sau nu aceste lucruri, fie că le înţelegem sau nu, fie că le percepem direct sau nu, realitatea Shambalei este incontestabilă. Putem spune chiar că orice cale spirituală autentică “trece prin Shambala”. Fiecare şcoală spirituală autentică este inspirată şi susţinută prin intermediul lumii tainice a Shambalei şi fiecare aspirant spiritual sincer este susţinut şi ghidat la rândul său de forţa tainică a înţelepţilor Shambalei şi a Regelui Lumii din Shambala.

Shambala este o realitate a prezentului

Shambala nu este doar o legendă a trecutului, ci o realitate a prezentului. Nu doar misterioşii iniţiaţi tibetani ai secolelor trecute au reuşit să ajungă în Shambala. Un exemplu elocvent în acest sens este pictorul rus Nicholas Roerich (1874 – 1947), un personaj misterios şi fascinant, despre care apropiaţii săi spun că a fost în Shambala şi ale cărui scrieri şi picturi inspirate revelează cunoaşterea sa profundă asupra Shambalei. Nicholas Roerich a călătorit şi a trăit timp de aproape 20 de ani în India, Himalaya, Asia Centrală, China, Mongolia şi Tibet, studiind tradiţiile populare, explorând locuri misterioase şi sacre şi având ocazia să întâlnească iniţiaţi care l-au ghidat în căutările sale.

Nicholas Roerich – un dialog plin de înţelepciune

Vom prezenta în continuare câteva fragmente excepţionale dintr-un text scris de Nicholas Roerich în anul 1928, la Talai-Pho-Brang, în Tibet. Acest text, denumit sugestiv de autor « Shambala, cea plină de splendoare », redă dialogul lui Roerich cu un Lama tibetan, iniţiat în misterele Shambalei, care i-a confirmat autenticitatea cunoştinţelor şi experienţelor sale directe legate de Shambala şi i-a revelat multe aspecte tainice. Din păcate, Roerich a păstrat tăcerea asupra majorităţii acestor revelaţii…

Roerich: ” Lama, când ne aflam în apropiere de Ulan-Davan (în Mongolia) am văzut un imens vultur negru, care zbura la joasă înălţime pe lângă tabăra noastră. El a trecut prin faţa unei sfere luminoase extraordinar de frumoasă, care zbura către sud pe deasupra noastră şi care strălucea în lumina Soarelui.”
Lama a tresărit. El ne-a întrebat prompt, cu ochii strălucitori:
“Aţi simţit cumva şi miros de tămâie în deşert?”
“Lama, aşa este: în acel deşert pietros, la câteva zile de mers depărtare de orice localitate, mulţi dintre noi am perceput în acelaşi timp o adiere extrem de parfumată. Acest lucru s-a petrecut în mai multe rânduri. Niciodată nu am mai mirosit un parfum atât de încântător ca acesta” (n.n. această percepţie paranormală confirmă interferenţa cu o lume spirituală subtilă).
“Ah – aceasta înseamnă că eşti protejat de către Shambala. Vulturul negru simbolizează inamicul care doreşte să îţi distrugă rezultatele muncii şi efortului tău, dar forţa protectoare provenind din Shambala, manifestată în forma materială a sferei strălucitoare, te urmează pretutindeni. Această forţă este mereu alături de tine, deşi tu nu o percepi întotdeauna, căci ea se manifestă vizibil doar în anumite momente de cumpănă, pentru a te susţine, conferindu-ţi mai multă forţă lăuntrică şi pentru a te ghida. Ai ţinut minte direcţia în care s-a îndreptat acea sferă? Urmăreşte chiar să îţi continui căutările mergând în direcţia respectivă.

Chemarea Shambalei

Ai spus că ştii faptul că atunci când o fiinţă umană aude cuvântul sacru Kalagiya, ea de fapt este chemată în lumea Shambalei, având permisiunea de a pătrunde acolo. Atunci când auziţi această chemare imperativă, trebuie să ştiţi că drumul Shambalei este deschis pentru voi. Trebuie să răspundeţi din tot sufletul acestei chemări şi să ţineţi minte momentul în care aţi perceput-o pentru prima dată, pentru că începând din acel moment, veţi fi pentru totdeauna asistaţi de Binecuvântatul Rege al Shambalei. Oamenii ar trebui să înveţe să recunoască şi să realizeze modul în care primesc ajutor de la entităţile subtile, deoarece deseori, neînţelegând aceste aspecte, au tendinţa să respingă ajutorul care le este oferit”.
Desigur, nu toţi cei chemaţi sunt şi aleşii care răspund chemării şi primesc astfel această susţinere necondiţionată a forţelor spirituale în tot ceea ce ei întreprind benefic. Mulţi sunt cei chemaţi, dar puţini sunt cei aleşi, şi aici contează desigur modul în care fiinţa umană este capabilă să răspundă acestei chemări cu dăruire şi abnegaţie, abandonându-şi interesele personale, orgoliul şi egoismul, pentru a păşi pe drumul spiritual dificil, dar fascinant care îl conduce către împlinirea menirii sale spirituale proprii.
În ceea ce priveşte existenţa misterioaselor pasaje secrete de trecere către lumea Shambalei, Roerich ne oferă câteva detalii incitante: “Lama, în Tourfan şi în Turkestan am văzut nişte peşteri în care există porţiuni neexplorate, tuneluri despre care se presupune că sunt extrem de lungi. Oare se poate ajunge în Shambala prin aceste tuneluri? Localnicii ne-au povestit că uneori au ieşit din acele tuneluri nişte străini care, venind în oraşele lor, au vrut să cumpere diferite lucruri cu monede vechi, care nu mai erau folosite de foarte mult timp.”
“Adevărat, adevărat îţi spun, locuitorii Shambalei vin uneori pe Pământ, mai ales pentru a se întâlni cu fiinţele umane care sunt inspirate şi ghidate de Shambala şi îşi dăruiesc viaţa împlinirii idealurilor divine ale înţelepciunii şi compasiunii. Ei aduc atunci, pentru binele întregii umanităţi, preţioase daruri spirituale şi relicve sfinte. Ţi-aş putea istorisi multe povestiri despre minunate daruri care s-au materializat direct, din spaţiu.”

Regele Shambalei se manifestă deseori pe Pământ

În continuare, Lama relatează despre manifestarea directă a Regelui Shambalei în planul fizic. Profeţiile pe care acesta le-a făcut sunt deja în mod evident pentru noi foarte corecte, şi am subliniat aceste aspecte prin scurte precizări adăugate (în paranteze) la textul original:
“Chiar Rigden-jyepo (cu acest nume se referă Lama la Regele Shambalei) însuşi se arată uneori în locurile sacre, în unele mănăstiri, şi în momentele predestinate el rosteşte anumite profeţii.
Noaptea sau dimineaţa devreme, înainte de răsăritul Soarelui, Conducătorul Lumii soseşte în Templu. Atunci când El păşeşte în Templu, toate lămpile se aprind singure, dintr-o dată. Unii dintre cei prezenţi îl recunosc pe Marele Străin şi se pleacă în faţa lui cu profund respect. Ei ascultă cu cea mai mare atenţie profeţiile Regelui Lumii. O epocă măreaţă va sosi în curând (trecerea planetei în Satya Yuga). Conducătorul Lumii este pregătit pentru luptă (referire la lupta finală dintre forţele binelui şi ale răului, Armaghedonul biblic). Focul cosmic se va apropia din nou de Pământ (aceasta poate fi o referire la pericolul lovirii planetei de un asteroid). Planetele vor manifesta o nouă eră.
Dar înainte de noua epocă a prosperităţii, vor surveni multe cataclisme (deja în ultimii ani s-au produs din ce în ce mai multe cutremure, furtuni, uragane, inundaţii, avalanşe, etc.). Din nou şi din nou umanitatea va fi testată, pentru a atinge maturitatea spirituală. Focul subteran încearcă acum să intre în legătură cu periculosul şi misteriosul Akasha, al cincilea element subtil. Dacă forţele benefice de pe planetă nu se vor manifesta toate la unison, în mod unitar, catacismele cutremurătoare sunt inevitabile. (Aici este indicată foarte clar importanţa angrenării la unison, care, aşa cum ştim, amplifică foarte mult eficienţa unor acţiuni şi tehnici spirituale.)
Există şi povestiri care relatează manifestarea binecuvântatului Rigden-jyepo, Regele Shambalei, pentru a transmite direct anumite indicaţii mesagerilor săi: de exemplu, apariţia puternicului Rege pe drumul către Ladak, pe o stâncă neagră. Din toate părţile au venit atunci mesageri călare care s-au apropiat de el şi i-au ascultat cuvintele cu un respect profund, iar apoi s-au răspândit în cele patru zări pentru a împlini cu promptitudine poruncile sale pline de înţelepciune.”

Orice cale spirituală autentică trece prin Shambala

Shambala, ca tărâm spiritual care guvernează şi inspiră umanitatea şi planeta noastră, este în ultimă instanţă sursa tuturor învăţăturilor şi căilor spirituale autentice. Fie că noi ştim sau nu aceste lucruri, fie că le înţelegem sau nu, fie că le percepem direct sau nu, realitatea Shambalei este incontestabilă. Putem spune chiar că orice cale spirituală autentică “trece prin Shambala”. Fiecare şcoală spirituală autentică este inspirată şi susţinută prin intermediul lumii tainice a Shambalei şi fiecare aspirant spiritual sincer este susţinut şi ghidat la rândul său de forţa tainică a înţelepţilor Shambalei şi a Regelui Lumii. Prin urmare, dacă vom conştientiza aceste aspecte, dacă vom apela sincer şi frenetic ajutorul şi ghidarea acestora, vom atinge mult mai rapid succesul atât în practica spirituală, cât şi în toate acţiunile noastre benefic orientate. “Adresându-te direct Binecuvîntatului Rege al Shambalei poţi atinge succesul,” spune Lama.
“Când se spune că cea mai scurtă cale spirituală trece prin Shambala, trebuie să înţelegem că mesajul esenţial al Shambalei este acela că realizarea spirituală supremă, eliberarea spirituală ultimă, nu este un scop abstract, de neatins, ci poate fi obţinut prin aspiraţie sinceră şi efort spiritual susţinut chiar aici, pe acest Pământ, chiar în această viaţă. Aceasta este învăţătura Shambalei. Cu adevărat, orice fiinţă poate atinge realizarea spirituală. Cu adevărat, orice fiinţă poate auzi chemarea sacră, Kalagiya!

Iniţiaţii care sunt mesagerii Shambalei pot avea aparenţă de oameni simpli

Dar nu este suficient să auzi chemarea Shambalei. Aceia care sunt chemaţi trebuie să se dăruiască cu toată fiinţa lor căutării spirituale şi servirii umanităţii şi a semenilor lor. Cei care lucrează în această lume sub inspiraţia şi ghidarea Shambalei, iniţiaţii şi mesagerii Shambalei, nu trăiesc retraşi, izolaţi departe de lume. Din contră, ei călătoresc pretutindeni. Adeseori oamenii nu îi recunosc şi nu ştiu cine sunt ei, şi uneori ei nu se cunosc nici între ei. Dar ceea ce aceste fiinţe excepţionale au în comun este faptul că ele îşi îndeplinesc menirea spirituală proprie, realizând anumite acţiuni benefice nu pentru ei înşişi, ci pentru Glorioasa Shambala; şi ei toţi cunosc şi manifestă marele simbol al anonimatului. Uneori ei pot părea bogaţi, dar în realitate ei nu posedă nimic. Li se oferă totul, dar ei nu iau niciodată nimic pentru ei înşişi. Prin urmare, atunci când vă dăruiţi cu abnegaţie Lumii Shambalei, în acelaşi timp vi se ia totul şi vi se dă totul. Dacă aveţi regrete, atunci veţi fi înfrânţi; dacă dăruiţi totul cu bucurie, vă veţi simţi îmbogăţiţi.”
Aici este exprimată foarte clar valoarea iniţiatică magică a renunţării şi detaşării, cunoscută în sistemul yoga ca aparigraha (a nu acumula bunuri materiale), unul din cele 10 principii etice şi morale care fundamentează practica yoghină. Renunţarea la ataşamentele şi interesele materiale atrage după sine o veritabilă îmbogăţire spirituală. Mai mult decât atât, acela care urmăreşte să se manifeste ca un veritabil releu divin, pentru a dărui lumina divină, iubirea divină şi ajutorul spiritual celorlalte fiinţe umane, primeşte la rândul său, direct de la Dumnezeu, exact acele energii benefice care se manifestă atunci prin fiinţa sa.
“La modul esenţial, învăţătura Shambalei este aceea că aceste lucruri, aceste realităţi despre care vă vorbesc acum, nu sunt nici depărtate sau imposibile, nici ţinute ascunse. Prin urmare, este suficient să ştiţi că Shambala există şi se manifestă aici pe Pământ; veţi înţelege astfel că cele mai înalte realizări spirituale sunt posibile aici, pe Pământ, şi că toate eforturile voastre vor fi recompensate aici, pe Pământ. Răspunsul plin de graţie al Shambalei va recompensa din plin eforturile voastre spirituale. Învăţătura spirituală a Shambalei este de o importanţă vitală, inspiraţia şi susţinerea sa vă vor ajuta în toate acţiunile benefic orientate, vă vor pregăti pentru a fi capabili să vă împliniţi menirea spirituală, vă vor deschide sufletul pentru a accepta tot ceea ce se manifestă pentru voi ca venind de la Dumnezeu.
Adevărat, adevărat vă spun, prin intermediul Shambalei şi cu ajutorul Shambalei, practicând Kalachakra Tantra, puteţi atinge foarte rapid perfecţiunea şi starea de îndumnezeire.
Kalagiya, Kalagiya, Kalagiya! Veniţi în Shambala!”

Documente secrete

În istoria Europei medievale găsim şi un alt indiciu foarte elocvent privitor la existenţa Shambalei. Astfel, pe foarte multe hărţi medievale, găsim în centrul Asiei o ţară întinsă desemnată cu numele de “Împărăţia Preotului Ioan”. Nu exista pe vremea respectivă nici o ţară de o asemenea întindere în Asia, unde se aflau, mai degrabă, mici regate cu o întindere şi autoritate redusă. Împărăţia Preotului Ioan se întindea însă, pe aceste hărţi, din Turkestan până în Tibet şi de la Munţii Himalaya până dincolo de deşertul Gobi.
Istoricii occidentali medievali menţionează şi ei existenţa, în Orient, a unui Rege-Preot, descendent al Regilor Magi (despre care esoteriştii afirmă că au venit din Shambala).
Cel mai misterios aspect dintre toate este acela că în arhivele Vaticanului se află numeroase documente, cu precădere din secolul al XII-lea, care atestă corespondenţa întreţinută de Împăratul Bizanţului, de Împăratul Imperiului Romano-Germanic, de Papa Alexandru al III-lea şi de alte personalităţi faimoase ale epocii, cu “faimosul Rege al Indiilor”, Preotul Ioan.

Zone de proiecţie ale Shambalei

Shambala, tărâmul subtil care este totodată centrul spiritual al planetei noastre, este precum un Soare spiritual în jurul căruia gravitează întreaga înţelepciune planetară: toate marile religii, toate marile tradiţii iniţiatice, curentele esoterice divin inspirate, toate şcolile şi căile spirituale autentice sunt inspirate de Shambala.
În fiecare epocă istorică, dintre toate şcolile şi curentele spirituale, se poate delimita o anumită zonă (chiar geografică) de maximă înflorire spirituală, principalul focar spiritual al planetei în acea perioadă, unde tradiţia spirituală este vie, unde trăiesc foarte mulţi înţelepţi şi în general foarte multe fiinţe umane încarnate în acea perioadă în zona respectivă sunt preocupate de spiritualitate. În mod firesc, prin intermediul aspiraţiilor spirituale ale fiinţelor umane, legătura subtilă telepatică (afectivă şi mentală) cu lumea Shambalei este acolo foarte puternică. Acolo, fiinţele umane sunt direct inspirate de lumea Shambalei şi – conform tradiţiei – sunt chiar încarnate fiinţe care au trăit în Shambala.
Astfel, în fiecare epocă istorică, principalul focar spiritual planetar este considerat a fi Proiecţia Shambalei pe Pământ, ceea ce înseamnă nu numai că legătura sa cu Shambala este foarte puternică, ci şi că Shambala acţionează direct, pentru a impulsiona evoluţia spirituală planetară, prin intermediul fiinţelor umane care au privilegiul de a face parte din grupările spirituale respective. Din aceste motive, Proiecţia Shambalei pe Pământ poate fi considerată chiar ca o manifestare directă a ei, ca o extindere a Shambalei în planul fizic. Dar chiar mai mult decât atât, în zonele de proiecţie a Shambalei pe Pământ există anumite pasaje speciale secrete de trecere între aceste două lumi (de exemplu, tunele), fapt atestat de legendele care povestesc călătoria unor fiinţe umane către Shambala. Există profeţii celebre (precum cele ale lui Sundar Singh şi Serafim de Sarov) care afirmă că România va deveni în viitor focarul spiritual principal al planetei noastre şi diferite surse iniţiatice atestă faptul că, deja din această perioadă, zona de proiecţie a Shambalei în planul fizic este România.
Deoarece este evident că în perioada imediat anterioară a istoriei planetare locul privilegiat, zona de maximă înflorire a spiritualităţii planetare s-a aflat în Tibet, tot în Tibet s-a aflat şi proiecţia Shambalei. Şi de aceea cele mai autentice şi consistente informaţii despre Shambala pot fi găsite în tradiţia spirituală tibetană.
Dar cu trecerea timpului, mergând înapoi pe firul veacurilor, descoperim că nu întotdeauna Tibetul a fost focarul spiritual cel mai puternic al planetei. În fiecare perioadă, acolo unde se afla acest focar (în Egipt, în Grecia, în India, în Dacia, în Irlanda, în America de Sud etc.), acolo se afla şi zona de proiecţie în planul fizic a Shambalei. Şi deşi aproape toate vechile tradiţii spirituale sunt de mult uitate, impregnarea spirituală specială a locurilor respective se păstrează: rezonanţa cu lumea Shambalei este încă puternică în toate aceste locuri, lucru care poate fi cu uşurinţă perceput de către fiinţele care au percepţii extrasenzoriale. La fel cum este mult mai uşor să trăieşti o stare de comuniune cu Dumnezeu într-o biserică sau în natură – şi nu într-un bar sau într-un magazin – în acelaşi mod, impregnarea subtilă a acestor locuri misterioase şi privilegiate care au fost, chiar oricât de departe în timp, în legătură directă cu Shambala, trezeşte în orice fiinţă umană pură şi armonios receptivă o fascinaţie specială, un fior mistic sub care se ascunde, de multe ori nebănuită, influenţa spirituală elevantă a lumii Shambalei. Dincolo de atracţia turistică a Muntelui Kailasa din Tibet, a Sfinxului din Egipt, a Piramidei Soarelui (Mexic) sau a templului lui Apollo din Delfi (Grecia) se ascunde cu siguranţă şi fascinaţia exercitată de forţa spirituală a Shambalei.
Analizând legendele legate de marile locuri sacre ale planetei noastre, dar mai ales vizitându-le pentru a le putea percepe direct măreţia, descoperim de multe ori elemente comune. Iar aceste elemente comune, fie că este vorba de tradiţia tibetană, mayaşă, greacă, egipteană, gaelică etc., ne conduc către acelaşi focar comun care le-a inspirat pe toate: lumea Shambalei.
Foarte mulţi căutători ai Shambalei au încercat să localizeze şi să găsească Shambala chiar pe Pământ, mai ales în vastele ţinuturi misterioase şi neexplorate din Asia Centrală. Dar Shambala este un tărâm imens, locuit de milioane de fiinţe, şi este imposibil ca ea să fi putut rămâne ascunsă dacă ar fi fost undeva pe planeta noastră. Deoarece în descrierea tradiţională a Shambalei se precizează faptul că ea este înconjurată de munţi foarte înalţi, şi deoarece în tradiţia tibetană există anumite texte care descriu drumul către Shambala pornind din Tibet, mulţi occidentali îşi imaginează, în mod eronat, că Shambala se află în Tibet. Mai mult chiar, interdicţia accesului occidentalilor în Tibet a sporit fascinaţia pentru această ţară misterioasă. Deşi Shambala nu este acolo, totuşi este adevărat că Tibetul a fost în secolele anterioare zona de proiecţie a Shambalei pe Pământ.
În ceea ce priveşte capitala Tibetului, Lhassa, restricţiile accesului erau şi mai severe: ea putea fi vizitată numai de către budişti. Dificultatea accesului în Lhassa, precum şi faptul că se cunoşteau practic foarte puţine lucruri despre acest oraş (inclusiv despre localizarea sa – nu se ştia precis până în 1866 unde este Lhassa) au făcut ca Lhassa să fie supranumită “Oraşul Pierdut” sau “Oraşul Interzis”. În Lhassa se află Palatul Potala, care era sediul tradiţional al lui Dalai Lama (conducătorul spiritual al budiştilor tibetani). Ceea ce este foarte interesant pentru noi este faptul că palatul Potala, construit în secolul al XVII-lea, seamănă foarte mult cu Casa Poporului (actualmente Palatul Parlamentului) din Bucureşti, deşi este puţin probabil ca arhitecţii acesteia din urmă să se fi inspirat după arhitectura palatului tibetan. Această sincronicitate este remarcabilă şi foarte semnificativă în sensul confirmării profeţiilor care afirmă că Bucureştiul va deveni în scurt timp Noul Ierusalim, adică principalul oraş sacru al planetei. Trebuie menţionat în acest context că celebrele profeţii ale lui Sundar Singh – referitoare la misiunea spirituală planetară a poporului român – au prezis corect construirea Casei Poporului, precum şi a canalului Dunăre – Marea Neagră, încă de pe vremea când nimeni nu şi le-ar fi imaginat.
Un alt loc sacru al Tibetului (atât pentru budişti cât şi pentru hinduşi) este muntele Kailasa, un vârf izolat, de formă piramidală, situat în sudul Tibetului, într-un lanţ muntos paralel cu Himalaya. Accesul europenilor nu era permis în această zonă, primul european care a reuşit să întreprindă pelerinajul în jurul muntelui Kailasa fiind Hevin Sven Anders (exploratorul care a realizat primele hărţi ale Tibetului), în anul 1907. Muntele sacru Kailasa este identificat atât de tradiţia budistă şi cât şi de tradiţia hindusă cu Muntele Meru, “Axa Lumii”, şi se spune că realizarea de 108 ori a pelerinajului în jurul acestui munte, pe un traseu de 50 de km, aflat la 5000 de metri altitudine, asigură atingerea eliberării spirituale.
Este interesat de remarcat că şi în alte locuri în care a fost, cu mult timp în urmă, proiecţia Shambalei pe Pământ, tradiţia locală asociază locul respectiv cu “centrul lumii”: de exemplu la Delfi, în Grecia, exista o piatră denumită “omphalos” (buricul pământului) care marca precis locul unde credeau grecii că se află acest centru al lumii. Despre Sfinxul şi Piramidele de la Gizeh, Egipt, se afirmă de asemenea că sunt plasate în centrul suprafeţei Pământului: meridianul şi paralela care trec prin Gizeh împart globul în câte două părţi, fiecare conţinând aceeaşi suprafaţă terestră (de “uscat”).
Despre zeul Apollo, al cărui templu este inima sanctuarului de la Delfi, tradiţia spune că era “hiperborean”, venit din mistica Hiperboreea, tărâmul legendar aflat “dincolo de vântul de nord”, a cărui legendă este în strânsă legătură cu Shambala. În Insula Şerpilor (Insula Albă) din Marea Neagră exista de asemenea un măreţ templu al lui Apollo, şi tradiţia populară leagă această “Insulă Albă” de mitul Shambalei.
Este extrem de semnificativ faptul că, în tradiţii complet diferite, în locuri diferite de pe Pământ, iniţiaţii din vechime au construit locuri sacre frapant de asemănătoare, în condiţiile în care se presupune (probabil eronat) că în acele vremuri nu existau mijloace de transport şi astfel aceste culturi s-au dezvoltat complet independent. Fără îndoială că există totuşi o sursă comună de inspiraţie, şi aceasta este şi rămâne Shambala, misteriosul centru spiritual al planetei noastre. Iniţiaţii afirmă că în această perioadă Proiecţia Shambalei pe Pământ este în România, şi probabil că vom asista în curând la apariţia unor noi locuri sacre, în propria noastră ţară.

Piramidele din Egipt

  Un alt loc celebru asociat cu Shambala este complexul de la Gizeh, lângă Cairo (Egipt). Nenumărate sunt tainele care înconjoară Piramidele şi Sfinxul de la Gizeh.

Misterioasele energii care impregnează acele locuri, datorate în mare parte şi efectului de piramidă, fac ca aceste vestigii istorice să se sustragă multor cercetări ştiinţifice realizate cu aparate ultramoderne. Astfel, rezultatele investigaţiilor diferă în mod inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă în funcţie de fazele lunii; în anumite zile aparatele nici măcar nu funcţionează. Piloţii evită să zboare pe deasupra piramidelor, deoarece aparatele de bord sunt complet dereglate de fluxul energetic emanat de acestea. Teoriile istoricilor legate de modul în care au fost construite Piramidele şi Sfinxul sunt foarte şubrede, la fel ca şi datarea lor şi presupusa lor destinaţie (de monumente funerare). Mult mai coerente sunt teoriile esoterice, care afirmă că în perioada de maximă înflorire a spiritualităţii egiptene, acestea erau folosite pentru iniţierea adepţilor în anumite tehnici spirituale. Istoricii greci menţionează că Pitagora ar fi fost iniţiat în Egipt (şi se presupune că şi Zamolxis ar fi primit anumite iniţieri tainice aici). Dar cel mai interesant, din perspectiva corelaţiilor cu Shambala, este faptul că sub Sfinxul de la Gizeh au fost descoperite anumite tunele şi încăperi tainice; clarvăzătorii afirmă chiar că există aici şi tunele care conduc în lumea Shambalei.

Piramidele de la Teotihuacan

   Misterioasa cultură Maya, în perioada sa de glorie, era axată pe cultul solar pe care iniţiaţii îl corelează cu Shambala, centrul spiritual planetar. Una dintre capodoperele acestei culturi, complexul de la Teotihuacan, se numără printre cele mai grandioase locuri sacre ale planetei noastre. Despre complexul de la Gizeh s-a descoperit că este construit după modelul constelaţiei Orion. Complexul de la Teotihuacan este construit după modelul sistemului solar. Cele două piramide impresionante, denumite Piramida Soarelui şi Piramida Lunii, a căror destinaţie iniţială este un mister pentru istorici, şi-au păstrat peste veacuri forţa spirituală tainică de înălţare şi transfigurare a sufletului uman. Teotihuacan înseamnă, în traducere, “locul unde se nasc zeii”, ceea ce probabil că se referă la faptul că aici exista pe vremuri un puternic centru iniţiatic în cadrul căruia adepţii puteau atinge condiţia existenţială divină.

https://ralucabogdana.wordpress.com/page/2/